Epidemia de Mpox din Congo: De ce a reacționat comunitatea internațională atât de târziu?

Republica Democrată Congo (RDC) se confruntă de luni de zile cu o criză umanitară și medicală de proporții devastatoare. Noua tulpina a virusului Mpox (cunoscut anterior sub numele de variola maimuței), mult mai contagioasă și mai periculoasă decât versiunile anterioare, a făcut mii de victime, afectând în mod special copiii.

În timp ce organizațiile locale și medicii de pe teren au cerut ajutor de urgență încă de la primele semne de accelerare a transmiterii, comunitatea internațională a reacționat cu o lentoare greu de explicat. Privind retrospectiv evoluția acestei crize, un lucru este clar: the deadly virus has spread alarmingly in Congo for months. Only now is the response taking shape.

Această întârziere critică ridică semne de întrebare serioase cu privire la mecanismele globale de răspuns în caz de pandemie și la inegalitatea distribuției resurselor medicale între țările bogate și cele în curs de dezvoltare.

Dimensiunea unei crize ignorate

Noua variantă a virusului, numită Clada Ib, prezintă o rată de mortalitate mai ridicată și se transmite mult mai ușor prin contact fizic apropiat. În RDC, spitalele de campanie s-au umplut rapid, iar lipsa echipamentelor de protecție, a testelor de diagnostic și a tratamentelor antivirale a lăsat personalul medical complet expus.

Spre deosebire de focarele anterioare din țările occidentale, unde accesul la vaccinuri a fost rapid securizat, în Congo populația a fost lăsată complet vulnerabilă. Copiii de sub 15 ani reprezintă majoritatea cazurilor de infectare și de deces, din cauza sistemului imunitar slăbit de malnutriție și a lipsei condițiilor de igienă de bază.

De ce a întârziat intervenția globală?

Deși semnalele de alarmă au fost trase încă de la începutul anului, mobilizarea resurselor financiare și a vaccinurilor a fost extrem de lentă. Există câteva motive principale pentru care răspunsul global a fost atât de mult amânat:

• Burocrația internațională: Aprobările necesare din partea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru utilizarea de urgență a vaccinurilor în țările africane au durat luni de zile.
• Costurile logistice: RDC are o infrastructură precară. Transportul vaccinurilor care necesită temperaturi extrem de scăzute în zone izolate sau afectate de conflicte armate reprezintă o provocare uria